Biserica de lemn din Oroiu

A fost edificată în anul 1784 [1]. Are hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: MS-II-m-A-15740.

Istoric si trasaturi

Satul Oroiu face parte din comuna Band, fiind rezultatul contopirii a două sate alăturate: Oroiu de Câmpie și Oroiu Săcuiesc, prima atestare documentară existând din anul 1332, când este menționat un sacerdos de Vrey.

Prima menționare documentară a românilor din zonă apare în Conscripția lui Clain din 1733, tot aici fiind înscrise și denumirile celor două localități amintite: Oroiu de Câmpie („Val”/achicus/Oroj) și Oroiu Săcuiesc („Mix”/tus/Oroj). Conform recensământului din 1857, majoritatea covârșitoare a locuitorilor din Oroiu de Câmpie erau români, din cei 321 de locuitori, 316 erau greco-catolici, 1 ortodox, 1 romano-catolic și 3 israeliți. Aceeași era și situația în Oroiu Săcuiesc, unde, dintr-un total de 503 locuitori, 495 erau români greco-catolici și 2 ortodocși, 1 romano-catolic, 2 reformați și 3 israeliți.

În Oroiu de Câmpie, conform inscripției sculptate pe ancadramentul intrării de pe latura sudică, biserica de lemn a fost ctitorită în anul 1784, însă, potrivit conscripțiilor din secolul XVIII, la 1750 locuitorii satului aveau deja biserică. Inițial lăcașul de cult a fost de dimensiuni reduse, însă, în cursul secolului XIX, pe latura sudică a pronaosului a fost atașat pridvorul cu trei stâlpi de susținere, care, potrivit tradiției, a fost adus de la Hodac, de pe Valea Gurghiului, fiind construită, totodată, și clopotnița de pe latura de vest.

Alunecările de teren din 1970 au provocat înclinarea și denivelarea întregului edificiu, în cursul anului 1976 realizându-se ample lucrări de consolidare și renovare, completate în 2003 prin repararea acoperișului. În Oroiu Săcuiesc, biserica de lemn cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” a fost edificată în ultimele decenii ale secolului XVII, însă a fost distrusă complet în 06.12.1975 de flăcările unui incendiu.

Imagini din interior si exterior

Biserica de lemn din Petea

A fost construită în anul 1741. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice înregistrată sub codul MS-II-m-A-15750 și are hramul “Sfinții Apostoli”.

Istoric si trasaturi

Biserică de lemn din Petea este, peste veacuri, solul pădurilor ce îmbrăcau, odinioară, dealurile Mureșului. Așezată pe unul dintre dealurile satului, la adăpostul unei perdele de pomi fructiferi, întreținută printr-un obicei al locului (de a se planta câte un pom, lângă proaspătul mormânt), biserica aduce prin actul edificării sale și mărturia ctitoriei străbune. Inscripția de pe ancadramentul intrării, de pe latura de sud (la care s-a renunțat ulterior), decorat cu rozete, dinte de lup, triunghiuri, semicercuri, romburi, cerea: ”să se știe că după ce s-o ars biserica,cu ajutorul lui Dumnezeu s-au început a se rădica această sfântă biserică, în luna lui mai 21 de zile, în ziua marelui Constantin împăratul și cu maică sa Elena, anul Domnului 1741”.

Bârnele de stejar, îmbinate în coadă de rândunică, au capetele cioplite, în prelungire, amintind prin forma și plastica lor îmbinările pereților de la biserica din Zolt (Banat) sau de la aceea din Păniceni (Cluj), dar și pe ale caselor și șurilor bătrâne din care, exemplare izolate, mai dăinuie în Munții Apuseni.

Tipul de plan, în care se înscrie edificiul, este cel dreptunghiular, cu absida nedecroșată, poligonală cu trei laturi. Încăperile interioare sunt unite, în elevație, printr-o boltă unică, semicilindrică, cu timpan pe vest și fâșii curbe spre est, nealterată cu prilejul alungirii pereților, mutându-se doar capătul originar spre vest și intercalându-se o porțiune de boltă.

În șirul adăugirilor intră și prispa, de pe latura de sud, cu stâlpi sculptați. Acoperișul, cu pante mari, pe conturul pereților, are învelitoare de șiță. Clopotnița detașată, pe două nivele (parter deschis și foișor cu arcade), a fost construită în 1761 de meșterii maghiari Kovacs (Ianoș, Ioseph și Ferenz) după modelul celei folosite până atunci.

Din podoabele cu care a fost înzestrată, biserica păstrează friza icoanelor prăznicare, dverele împărătești (cu Blagoveștenia și Evangheliștii), ca și icoanele împărătești, toate datorate lui Toader zugrav care semnează, în 1747, pe icoana Arhanghelilor Mihail și Gavril. Pe spatele icoanei Deisis, faimosul zugrav a notat „să se știe că aceste icoane, Hs. și Precista,le-au plătit Palaghie Onea, Horghoș Lică, Buhuț Ion, Giurca Vasile, 1746 februarie 8 zile, la Horghos Ion în casă”.

Pictura murală, grav avariată (cu precădere aceea de pe pereții verticali și de pe latura de nord a bolții navei), aparține zugravilor din școala de la Feisa. Aceleași chenare de panglici, separă medalioanele centrale; suita de mucenici, în arcade; panourile, tivite cu benzi colorate, cu reprezentarea Evangheliștilor și momente din viața lui Iisus Hristos, din care se mai disting Cina cea de taină și Judecata. Sub planul de naștere al bolții sunt zugrăviți împărații bizantini Constantin și Elena, mucenici. Pe timpanul de est al navei apare Friza Apostolilor.

Imagini din interior si exterior

Biserica de lemn din Tipelnic

Conform șematismului greco-catolic de la 1900, biserica a fost constrută în 1770.
În listele oficiale ale Ministerului Culturii și Cultelor, biserica apare ca fiind edificată, probabil, în 1777.

În ceea ce privește hramul, biserica figurează cu hramuri diferite în funcție de sursa de informație, acesta fiind „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” sau „Schimbarea la Față”.

Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice.